Vrem stadioane! Multe!

Suporterii lui Dinamo au umplut Arena Națională cu bannere mai rar văzute la fotbal. Mesajul „Vrem stadion fără pistă” e crucial pentru fotbalul din România, deși am auzit prea multe voci râzând pe seama lui.

Să nu intrăm pe o pistă falsă! Comparația cu „vrem spitale, vrem autostrăzi, vrem-orice-mai-puțin-ce-putem-avea-acum” e la fel de potrivită ca apărarea cu libero azi. Dacă ai nevoie de un lucru, nu trebuie să renunți la toate celelalte oportunități pentru acel lucru. Și nu trebuie să renunțe în primul rând cei care trăiesc în fotbal sau din fotbal.

„A venit de sus!” Când România a decis să organizeze o felie din Euro 2020, Guvernul și’a luat niște angajamente. Nu va muri nimeni de foame din cauza asta. Iar dacă UEFA cere reconstruirea a 4 stadioane, toată lumea din fotbalul românesc trebuie să se bucure de această pomană, că prea rar se dă cu mistria și canciocul pentru vreun stadion și prea des ne plângem că nu au pe unde să joace echipele de la noi.

Nu e vorba ca stadionul lui Dinamo e o oaie de la care sug mai mulți miei. Nu contează că Rapidul a dispărut. Ce rău poate aduce un Ghencea refăcut chiar dacă Steaua și Armata își trag una alteia cu alice și gloanțe oarbe acompaniate de amenințări la fel de periculoase cu ale bătrânilor care joacă șah prin parcuri?!

Am admirat cu toții Islanda la Euro, dar dacă vrem să fim corecți trebuie să recunoaștem că povestea ei frumoasă nu ar fi existat dacă, la un moment dat, ștabii Islandei nu ar fi decis să construiască terenuri care să aibă și altceva decât noroi anti-fotbal. Un stadion poate face diferența între a juca fotbal și a bate mingea.

Aproape că nu e tragere la sorți în cupele europene după care să nu strâmbăm din nas: „Cum, dom’le, să ne comparăm cu ei, tu n’ai văzut ce baze au?” Păi au, dar acum are și România ocazia să’și dubleze numărul stadioanelor respectabile din țară și deja mor prea mulți de grija altora.

România nu mai are spectatori pe stadioane și pentru că arenele pe care se joacă amintesc de Colosseum-ul din Roma, nu de atracțiile moderne pentru omul lui 2017. Aseară, după Dinamo – Craiova, ambele echipe s’au dus în fața propriilor galerii și au cântat împreună minute în șir. Și de drag, pentru că se simțeau bine unde sunt, nu doar datorită unui rezultat.

Probleme cu actele de proprietate de la stadionul Dinamo trebuie doar să ne deschidă ochii suficient cât să vedem că oamenii de afaceri de pe urma cărora s’a ales rugina și falimentul în fotbalul românesc nu au dispărut. Și ar vrea să căpușeze în continuare fără niciun minim interes în favoarea fotbalului. Cu excepția lui CFR Cluj niciun om de afaceri din fotbal nu a riscat să investească bani și în stadioane. Au preferat obiectele care pot da rezultat în aceeași săptămână: jucători, arbitri, parandărături.

Și de aceea atât de rar avem ocazia să prindem o reacție de uimire cum am văzut la jucătorii Romei când au pășit pe Arena Națională: „Mamma mia, che stadio!” De proști! Că nu știm nici să ne punem dorințe!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s