De la Vlădică până la Dică

Putine lucruri sunt perfecte la fotbal, dar aseara am avut o mostra de perfectiune. Stelistii au transformat mica lor perfectiune intr-o victorie istorica impotriva lui Lazio. In orice moment ai meciului te-ai fi uitat, oriunde ai fi intors privirea, ai fi fost multumit.

Dar lucrurile nu mergeau perfect fara un start perfect. Primul lucru laudabil e ca pe teren Steaua a intrat cu cea mai buna echipa. Fara promovari inutile a unor jucatori cu scopul de a-i vinde, fara pedepsirea din orgoliu a altora, fara figuri! Primul bravo pentru Dica! OK, e remarcabil poate si acceptul dat de Becali in formarea echipei. Presupunem ca si el exista.

Ne place sa credem ca lui Dica i-a apartinut ideea cu Gnohere in atac, mai ales daca tinem cont de cacealmaua cu Alibec din timpul saptamanii. Acum se vede clar ca nu avea rost altfel. Alibec a avut si el sansele lui, dar de ce sa nu fie anul asta anul lui Gnohere? Stilul de alergare de la gol, facut ca sa ii sfideze pe sprinterii de la suta de metri arata inainte de orice, multa patima. Cata foame de fotbal sa ai ca sa te duci ca disperatul sa dai un gol in felul ala?

Dar mai ajungeai la perfectiune fara pasa dintr-una cu schimbare de directie a inginerului in aeronautica Budescu? Dar fara pasa cu exteriorul a lui Denis Man spre Budescu? Iar imi vine sa ma intreb cum s-a infipt si Denis Man, copilul asta fara niciun fel de complexe, in echipa Stelei, dar nu am timp. Nu avem timp pentru ca ochii ne fug si in poarta, unde a aparut alt copil, Vlad portarul. Sa-i zicem asa.

Nu cumva Steaua a trecut la ora Europei de Vest? De ceva vreme stelistii au dat ceasurile inapoi cu cativa ani cand vine vorba de marile talente. Ce inapoiati eram mai adineauri, nu? cand consideram marile sperante ale Romaniei jucatorii de 24-25 de ani, care „cresc, promit” si alte vrajeli prin care ne minteam singuri ca ne va fi bine intr-un viitor care nu mai venea.

In 1986, Maradona a adus handbalul in fotbal prin acel gol marcat cu mana. La meciul cu Lazio, Steaua a adus handbalul in fotbal prin asezare. Toti jucatorii in atac si toti in aparare! Chiar, ce indrazneala! Stelistii sa atace la 1-0 fara nicio frica.

Si din ce ii auzim, nu au vreo teama nici pentru meciul retur. Hai sa fie ca voi, baieti! Hai sa uitam de treaba facuta bine doar pe jumatate, cum a fost in vara cu Sporting. Hai dati-o cu Lazio!

6 gânduri despre „De la Vlădică până la Dică

  1. La urma urmei e doar o victorie acasa in care am avut si noroc DAR dupa multa vreme am vazut o echipa romaneasca jucand cu curaj si de la egal la egal cu o echipa cu nume din vest. Am vazut o echipa care a muncit 90 de minute! O echipa romaneasca de fotbal!!!! M-am simtit dupa multa vreme roman….si in fotbal. Asta este Steaua Bucuresti a carui suporter sunt de mai bine de o jumatate de veac! Multumesc echipei lui Dica si colaboratorilor sai si dnului Becali! Hai Steaua! Hai Romania!

      1. Domnule Hofbauer, cand traiesti in afara tarii, tot ce tine de Romania se revarasa mai repede sau mai tarziu, vrei sau nu, in capul tau! Pe langa discreditarea de care avem parte, din partea strainilor (dar si a celor din tara) avem nevoie sa mai simtim din cand in cand si bucuria unui succes asupra celor care de cele mai multe ori au doar bani mai multi, nu si talent mai mult! Iar de mandrie nationala cred ca avem toti nevoie, cei din tara si cei din diaspora, pentru ca am ajuns sa ne batem singuri joc de noi. Aruncam la gunoi tot ce a insemnat si inseamna valoare romaneasca, ca sa fim pe placul „stapanilor”, ba mai mult mare parte din mass-media face eforturi disperate sa scoata tot gunoiul la vedere (pe cel mic ca pentru cel mare le lipseste curajul)! O intrecere sportiva internationala castigata pune un semn de intrebare in inimile noastre dar si a strainilor : Parca nu-s romanii astia chiar asa lipsiti de valoare cum se spune!

  2. Fcsb a facut un joc relativ bun ,dar departe de a fi perfect. Echipa a realizat un oarecare echilibru in jocul de camp, datorita tacticii de pressing f. avansat (bravo lui Dica si echipei care a alergat enorm pentru a-l efectua tot meciul) ceeace le-a permis sa franeze mult asaltul Italian si sa recupereze multe baloane, insa in momentele cand „barajul” nostru era depasit atacurile adverse au creeat de foarte multe ori panica in careul nostru si o ploaie de ocazii monumentale ratate de azuri inexplicabil.Cu adevarat „perfect” a fost mai ales „norocul ” fcsb-ist de a nu incasa gol, mai ales inspre finalul jocului cand Anderson a trecut de apararea noastra ca printre jaloane. Pentru calificare va fi nevoie de mult mai mult ,in primul rand de un „noroc mai mult ca perfect” ,dar si de un joc mai bun ca la Bucuresti. Daca Alibec era valid si in forma aveam sanse mai mari. Daca si cu parca… 😊

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.